Saturday, 19 January 2013

Parfumul ei


Edgar dispăru imediat pentru a apărea după miezul nopții când toată casa dormea profund. Se opri în hol, închise ochii și adulmecă. Parfumul ei era încă acolo, parfumul acela ciudat, un amestec de dulce-amar și ceva... ceva, un nu-știu-ce care de fiecare dată îl răscolea. Parfumul Sellmei! Aliatul lui din seara aceea. Îl recunoștea dintr-o mie și îl urmă ca în transă pe holul lung până la scara impozantă din lemn unde găsi destul de repede ușa secretă, prin fereastra ce ducea în grădină, în gazebo, prin tunel și în mijocul cercului de copaci. Știa că nu va găsi nimic, scotocise fiecare cotlon, cei doi însă găsiseră totul dar, curios, nu-i păsa. Singurul lucru pe care și-l dorea era să fie acolo, în locul acela. De ce? Nu știa, știa doar că la fel simțise pe Insula Timbrului și în peștera de pe Kilimanjaro. Se simțea obosit, se așeză jos își scoase pardesiul negru îl răsuci și și-l așeză sub cap. Cerul era senin ca într-o seară de Crăciun. Aproape că se auzeau vocile îngerilor și o inimă. Oftă adânc, închise ochii și adormi. Ca un prunc la pieptul mamei legănat de bătăile unei inimi care îl iubea.
Drum în doi, © SP