Wednesday, 31 October 2012

Un spirit fin

http://www.bluemountain.com/ecards/halloween/card-3337228
 Cum mi-a rămas timpul scurt de la renovările începute dimineața devreme și terminate seara târziu azi îmi vine să lenevesc de-a binelea. E drept că nici vremea nu prea mă ispitește, e frig și înnorat, așa că îmi savurez cafeaua îndelung și mă învârt roată pe scaunul de la birou până îmi vine vreo idee mai clară. Au venit câteva dar nu mă pot hotărî, tot sar de la una la alta. Prima e cea cu casa stranie, cu o grădină plină de buruieni răcite, spionată de doi tei tunși scurt și de o gașcă de pisici vagabondând din zori până-n seară, cu fereastra dinspre stradă spartă arătând o cameră întunecată de unde se aude un hârâit lugubru. Eu cred că e un balaur bătrân și surd care s-a apucat de croșetat pături din fire de salcie roșie de pe malul râului din castelul cu turle și trâmbițe. În spatele casei e o frânghie legată între doi plopi unde ziua stau la uscat câteva cearșafuri albe cu găurele pentru ochi. Ei spune tu, nu-i așa că la mansardă locuiesc fantome? Niște fantome cu mașină de spălat și cu pretenții înalte. De aia sunt ușile înțepenite pentru că ies pe geam. Sau pe hornul păzit de un văr de-al corbului Edgar venit tocmai de la un castel din Scoția. Știu asta pentru că sughiță mereu de la whisky. Și mai este o fantomă romantică. Stă toată noaptea pe banca din fața casei și așterne toate frunzele care cad sub fereastra de nord care se deschide fix la miezul nopții, miezul nopții după ceasul din turn rămas, de pe vremea poveștilor cavalerești, cu un cerc de cifre gotice la care nu vrea să renunțe nici în ruptul turnului câștigat la un turnir organizat de două armuri ruginite jefuite de halebarde de o sperietoare de ciori pusă pe băț și pe șotii. În orice caz, caz nerezolvat evident, concluzia este că cel mai mult îmi place fantoma care se crede Jim Morrison și cântă toată noaptea When The Music’s Over. Ai putea spune că e un casetofon vechi pus pe repeat dar nu cred, s-a anunțat și la ziarul care se scrie singur că o bufniță l-a reclamat pentru tulburarea liniștii private. Mai vedem diseară ce s-o mai întâmpla că va fi o petrecere cu spirit. Un spirit fin a început deja curățenia și aruncă praful din pod cu tot cu păianjeni. Au fost evacuați pentru că năpădiseră toate colțurile și vărul lui Edgar, corbul plin de spirit, nu mai avea unde să-și întindă hamacul. L-am fi putut găzdui noi dar motanii au abuzat de dreptul de veto și s-au opus vehement, ba chiar au și organizat un protest ad hoc de-a lungul terasei așa că am renunțat la idee și ne-am retras în vastele apartamente să citim din Poe și să ronțăim ciocolată amăruie și plăcintă cu dovleac la o ceașcă de ceai cu scorțișoară.

No comments:

Post a Comment