Friday, 29 June 2012

Vis de vară


Așterne patul iubite
pe nisipul unde s-au iubit îndrăgostiții
răsturnând liniștea lumii.
Împletește cu beznă îmbrățișările
să nu ne vadă nimeni cum scuturăm de umbre
trei rânduri de stele.
Cu patimă cântă-mi până s-or clătina zidurile
și s-or sparge pahare în petrecerii târzii
din portul în carantină de la ultima iubire.
Mâine corabia depărtărilor
ne va întoarce zarea pe toate părțile,
azi limbile ceasului au fugit
să ne caute drumul din palme
și zmee libere colorează cu înalt
bolta iubirii noastre.

Vezi? Sub luna nouă ochiul pământului caută apă,
noi, încercănați, adormim mai însetați
ca prima dată.
SP

Friday, 1 June 2012

Lumea din baloane de săpun


E dimineaţa copilăriei mele. Soarele m-a trezit pus pe şotii scânteiind pe asfaltul unde un şotron se conturase cu cretă colorată aşteptând o ceată de copii. Pe birou se îngâmfa un bol de sticlă în care se răsfaţau o mână de cireşe proaspăt spălate, câteva picături încă alunecă vesele pe coaja roşie, lucioasă, ca pe un tobogan povestind despre iarba verde numai bună de explorat în căutare de buburuze şi gândăcei. Tocul, îmbrăcat într-o culoare roz indecisă, stă cuminte în paharul cu creioane colorate aşteptându-şi peniţa. "Pe care o vei primi când vei fi mare", mi-a promis mama după ce botezasem cu tuş negru caietul ei cu planuri de lecţii şi corectasem înnegrit un curs de literatură de-al tatei unde poeziei lui Coşbuc îi lipseau mulţime de flori, aşa constatasem înflorind cu răbdare câteva pagini. Apoi am pus ochii pe un caiet mare, mare cât mine de mare cocoţat în vârful bibliotecii. N-am reuşit să ajung la el nici escaladând un taburet înalt nici aşezând una peste alta, într-un echilibru inconştient, cele patru volume groase de enciclopedie cărate cu greu. Într-o zi mama l-a coborât în lumea mea şi am aflat că i se spune Catalog. Mi-a dat voie să îl duc triumfătoare până la biroul lângă care stând cuminte pe un scaun înălţat cu pernuţă şi cu ochii plimbându-se curioşi odată cu mâna mamei ce scria elegant am aflat o mulţime de lucruri. Catalogul e un caiet unde sunt trecuţi toţi copii care merg la şcoală. Aşa fiecare va primi o notă. La scris, la citit, la numărat, la desen. "Şi eu când voi merge la şcoală, mami?" "Când vei creşte mare", mă lămuri mama. "Şi până vei creşte mare, te joci", adaugă tata coborându-mă de pe scaunul unde începusem să mă foiesc nerăbdătoare privind pe fereastra deschisă un fluture ce se cerea urmărit. Acum plec. Sunt ocupată. Trebuie să cresc. Până atunci însă nişte melci au ieşit la plimbare peste iarba încă udă, nişte rândunele îşi învaţă puii să zboare, bărcuţa de hârtie are nevoie de un ochi de apă, trebuie să găsesc cutia cu vopsea albastră că a mai rămas o bucată de perete alb nevopsit, ursuleţul de pluş vrea la plimbare, bunicii mai au poveşti de povestit, mama şi tata mi-au promis că mă duc în parc unde este un leagăn ce ajunge până la cer, încă nu ştiu gustul florilor de salcâm, Codrin are o minge nouă iar Ana mă aşteaptă în gradină unde s-au copt căpşunile. Şi am primit şi o cutie ciudată din care pot face baloane de săpun ce mi se aşează obraznic pe vârful nasului, sau fug odată cu vântul, şi între timp cresc. Aşa că astăzi nu mi-e dor de copilărie, astăzi sunt copil aşa cum sunt în sufletul meu în fiecare zi...