Saturday, 31 March 2012

Ne cunoaştem de o viaţă

Ne plimbam de-a lungul inimii cu gândurile la spate şi ne strigam pe numele ce ni-l dădusem fără să ştim. La început, timizi, nu ne răspundeam dar ne lăsam în fiecare noapte sufletul deschis şi alături o coală albă şi un pix. Aşa am început să găsim tot felul de cuvinte noi şi să ne scriem o poveste frumos de ciudată despre o lume în doi. Măsuram timpul cu fire de iarbă, cu gâze, cu brațe pline de flori, cu vârfuri de aripi, cu leagăne până la nori. Secundele sunt toate colorate, minutele sunt versuri, orele - desene în nisip, pe o glastră cu liliac proaspăt, pe coama ierburilor amare pieptănate de zefirul unei melodii cereşti călătoream.
Parisul ne așteaptă să bem o cafea la Cafe de Soleil, un câmp de lavandă în Provence - rostogolirea, Avalonul ne deschide porțile, Italia ne zâmbeşte senin îndrăgostită de versuri, Africa dogorește și varsă soare de aur drumeților, căsuța lodoneză a pregătit loc sub trandafirul japonez pentru șevalet şi lecturi, cea de la mare, albă, şi-a crescut flori de nu-mă-uita și ne așteaptă cu două scoici pe pervaz, un inorog sfios în curte, cu poveşti marinărești, cu un tei sub al cărui umbrar vom cânta cu buzele sărate de la înotul în mare.
În seara asta Londra și-a lăsat cerul să plouă peste noi cântând Singing in the rain şi amiralul Nelson ne dictează scrisori de dragoste pentru Lady Hamilton iar noi cu țăndări de lumină doldora în buzunare recitând din Nichita scuturăm lumea din temelii. Vezi, Tamisa s-a prins cu mâinile de pod şi priveşte peste balustradă. Azi noapte am furat un vapor direct spre Greenwitch. Trebuie să îndreptăm timpul. Cum poate să spună că au trecut doar doi ani când noi doi ne cunoaştem de o viaţă?