Tuesday, 14 February 2012

Crème caramel

"Ştii ce zi e azi, m?"
"Paişpe’ februarie?"
"Da. E Sfântul Valentin. Trebuie să sărbătorim."
"Nu ştiam că te cheamă şi Valentin, domnule."
"Nu, m. E ziua îndrăgostiţilor. Toţi îndrăgostiţii sărbătoresc. Trebuie să sărbătorim pentru că şi noi suntem îndrăgostiţi."
"De cine?"
"Eu de tine şi tu de mine."
"Eşti sigur?"
"Nu, dar ştiu, simt că şi tu eşti îndrăgostită de mine."
"Ah, eu la tine mă refeream."
"m, cum se face că întotdeauna întrebările tale sunt ciudate?"
"Mie mi se par normale."
"Bine, bine. Hai să ne întoarcem la sărbătorit. Unde vrei să mergem?"
"La Polul Nord."
"m, eu vorbesc serios."
"Şi eu."
"Şi de ce ai vrea tu să mergi la Polul Nord?"
"Ca să mi se pară mai cald aici când ne întoarcem."
"De ce nu la Tropice?"
"Categoric nu. Mi se va părea şi mai frig când ne întoarcem. De ce să nu stăm acasă? E cald, în şemineu arde focul, la radio se cântă jazz în oraş e aşa un frig că nu te înduri să dai un corb afară din casă "
"Corect este să nu dai un câine afară din casă."
"Cel care a spus asta nu avea corb."
"m, nu cumva l-ai vârât pe Edgar în casă?"
"Nuuu. Doar pe hol. Pe cuierul de haine. Stă de vorbă cu o pendulă."
"Bine că nu mi-am lăsat haina pe hol. Atunci dacă nu ieşim hai să pregătim cina acasă."
"Pregătim? Ultima dată am pregătit eu masa acum e rândul tău."
"Când ai pregătit tu masa? Că în fiecare sâmbătă gătesc eu."
"Astă vară când am pregătit pasta Carbonara. Şi cartofii prăjiţi nu se pun la socoteală."
"Şi ce-ai vrea să-ţi gătesc?"
"Păi nu mi-e foame. Ţie ţi-e foame?"
"Nu. Atunci trecem la următorul punct: Şampania! Ai şampanie în frigider?"
"Nu. Da' am câteva cutii din berea ta."
"Bună şi berea. Ne mai trebuie desertul."
"De asta mă ocup eu. Mă întorc imediat."
"m, ce e gălăgia asta? Ai spart ceva?"
"Nu, domnule. Sunt în bucătăria mea, nu într-a ta. Poftim berea şi desertul."
"Mmmh, Crème caramel. Ai pregătit-o dinainte?"
"Nu. Am topit două batoane de Mars şi le-am amestecat cu frişcă. Vrei şi sirop de cireşe amare?"
"Nu. Îmi place crema fără sirop."
"Siropul nu e pentru cremă e pentru bere."
"Nu, nu prefer berea aşa cum e plus o ţigară. Nimic nu e mai bun."
"Stinge ţigara, domnule."
"De ce, m? Te deranjează fumul?"
"Nu, da vreau să te sărut. Muah! Happy Sfântu’ Valentin, domnule!"
"Mmmmhhhh, săruţi bine, m. Ar trebui să mă las de fumat."
"Nu e cazul, domnule. Doar o dată pe an este Sfântul Valentin."
"Ia mai lasă paharul, m."
"Nu m-am îmbătat. E mai mult sirop."
"Ştiu dar vreau să te sărut şi eu. Muah! Happy Valentine’s Day, m!"
"Mmmmhhhh, şi tu săruţi bine, domnule."
"Mda. Şi avantajul meu e că pot să te sărut mai des că tu nu fumezi."
"Auzi, domnule?"
"Ce e, m?"
"Dă-mi o ţigară."

m&M – O iubire ciudată, SP

Wednesday, 8 February 2012

Miercurea fără cuvinte (11)

Iarba verde de acasă
Dacă v-aţi săturat de iarnă şi vă este dor de o plimbare prin iarbă probaţi cu încredere pantofii noştri căptuşiţi cu gazon englezesc :)
Miercurea fără cuvinte e găzduită de Carmen

Tuesday, 7 February 2012

Poveste de iarnă

Imagine: Alin Brotea, Iarna
Iarna. Soare mirosind a depărtări înţepenite unde s-a oprit crivăţul să privească vals trist de fulgi scuturaţi de cerul de sticlă. Brazi împovăraţi cu o iarnă din cele mai albe cântând timid o romanţă cu parfum de ac verde strivit între degete. Nori călătorind de-a dreapta privirii, grăbiţi de frig. Corbul Edgar sorbind din ochi o creangă argintată de nuc, golită de păsări. Vârfuri de ierburi amare, îngheţate, zgribulind sub sărutarea unui vânt din nord. O cărare de gheaţă întinzându-se sclipind peste un râu potolit. Trandafirul roz, trecut cu vederea de bruma toamnei, şi-a îndesat pe ochi o căciuliţă de nea. Sub arcade de crengi tivite cu degete de cristal trecem stârnind draperii de mătase îngheţată. Paşii înveliţi în opintiri de omăt scârţâie a drum de munte. Lumina mai albă cu o zăpadă se frânge pe dealul cu spinare de brazi şi puncte vrăbii. Un lup sătul de ger iscodeşte valea cu ochi nemişcaţi, mestecenii stau în cărări încolonaţi, vârfuri de crengi cu mănuşi de bumbac ne arată caii liberi fornăind în valea învelită până sub ochi cu o biserică mică închinată sub tâmplă. Oamenii de zăpadă se sărută cu guri de cărbune. Un gard se vopseşte cu fulgi în faţa cabanei cu parfum de lemn proaspăt tăiat. Ferestrele-s mari, cu ramă de cetini şi un motan leneveşte în coşul cu gheme de lână. Ninge cu poveşti de basm nămeţit cu noi. Se scoboară fulgi în clepsidre topind timpul lângă şemineul vorbind pe limba veche a anilor din cercuri de copaci. E cald în focul ce ne renaşte cu arderea braţelor noastre. Palmele noastre, transparente, îşi citeau cărările cu vârful degetelor. Provizii de iarnă din săruturi ne facem să ne ţină de foame şi sete. Suntem atât de proaspeţi iarna dezăpezind vise, dezgheţând aripi, destupând poteci descoperite în doi. Ştim, încă mai ştim, să ne întoarcem din iarna ce-o topim iarăşi cu noi.

Wednesday, 1 February 2012

Miercurea fără cuvinte (10)

Inima omului de zăpadă
I-o dăruise înainte de a se risipi în fulgi peste grădina îngheţată şi ea o aşezase peste un petec de pămâmt unde moţăiau nişte bulbi de ghiocei să le ţină de cald până vor răsări iar clopoţind a primăvară.
Miercurea fără cuvinte e găzduită de Carmen