Monday, 30 January 2012

O poveste noir -fragment-

Termenul dat de pustoaica era imposibil. Mai curand m-as fi apucat sa invat sa scriu in chineza in orele ce le aveam dispozitie, macar as fi avut o sansa. Mai putin de a fi angajat o trupa de puscasi marini, sau ninja sa il scoatem pe inginer, parca il chema Dan Silvester, din inchisoare nu intrezaream nicio solutie. Taxiul lui Scott, de la care tot ce reuseam sa scot erau niste mormaituri, torcea sub un arbore de jacaranda ca un motan care dase spargere la fabrica de lapte.Kido must have been kidding.Insa gandul de a ajunge intr-o celula pentru restul vietii, condamnat de crima, nu era exact cel mai placut lucru la care as fi putut visa. Asa ca, la lumina lanternei de buzunar, incepui sa studiez dosarul pe care mi-l daduse pustoaica. Afara, aerul era cald si inmiresmat ca o amanta ce te astepta imbracata intr-un chimono instelat si cam doar atat.Asta imi aduse aminte de Lu Li, chinezoaica fragila, frumoasa si scumpa ca un vas din dinastia Ming, care inca astepta sa-mi agat palaria in cuierul din vestibul si sa ma invete si altceva decat cum sa manui betisoarele. Oftai nemultumit. Nu o mai vizitasem de mult, nu mai aprinsesem de mult betisoare parfumate si baut ceai proptit cu capul pe pieptul ei alb ca zapada muntilor Tian Shan. Poate dupa aceasta... Dar gandul meu se intoarse la pustoaica ce ma varase in jocul acesta fara sa-mi ceara permisiunea si realizai ca ceva neinteles, dar vechi de de mii de ani, sentimentul acela la inceput vag care apoi te tulbura vertiginos, la naiba, trebuie sa ma concentrez. Citii pe indelete, altceva mai bun de facut nu aveam oricum, dosarul si un singur nume imi atrase atentia. Cel al lui Solomon Folkestone, martorul crucial al acuzarii in condamnarea inginerului. Marturia acestuia aratase ca Dan Silvester i se confesase ca are probleme financiare, legate de obiceiul sau nesabuit de a paria la cursele de cai si ca din aceasta cauza isi cautase refugiul in bautura. Practic, Silvester devenise neglijent, haotic, desi ascundea bine aceste lucrur,i si sectorul de care se ocupa la companie nu mai mergea cum trebuie. De aici pana la dezastrul ce astepta sa se intample, nu fusese decat un singur pas.Silvester trebuie sa-si fi ascuns foarte bine problemele, caci Solomon Folkestone fusese singurul care le vazuse, si asta dupa ce i se confesase. O vizita nocturna se impunea. Tot ce speram era ca acest Folkestone sa se afle inca la adresa din dosar.
- Mai vorbaretule, ma adresai lui Scott, ia apasa pe pedala si pronto du-ma la 567 Ocean Heights, apartamentele Belvedere.
In mai putin de o ora ma lasa in faţa lor. Intrai intr-un vestibul unde un batranel cu o sapca cu cozoroc somnola la receptie si se chinuia sa-si traga niste fire de par din nas.
- Ai incercat cu un patent? il intrebai eu
Ma privi intr-o dunga si mormai ceva neinteles, insa nu de bine. Apoi ma intreba.
- Ce vrei?
Nu era tocmai o ora sociabila de vizita si nici mutra mea aratoasa nu o vazuse pana atuncea.
- Sunt un detectiv particular, lucrez pentru Solomon Folkestone. L-am cautat la telefon dar nu raspunde.
- Si, poate ca doarme cum as fi dormit si eu daca nu ma intrerupeai.
- Se poate, numai ca astepta acest telefon. Mi-a spus clar sa-l sun. Ceva nu e in regula.
- Si ce vrei să fac eu?
- Sa imi dai cheia de la apartamentul sau.
- Nu ar trebui sa-l sun inainte ?
- Pai, poate doarme i-am replicat eu, ia batista asta si stergeti uimirea de pe fata, ii zisei intinzandu-i o bancnota de cinzeci de dolari. Se agata de ea ca un supravietuitor al Titanicului de o barna de lemn plutitoare. Degetele-i parca sapara santuri in hartia verzisoara.Apoi bancnota disparu la fel de repede ca iepurele unui iluzionist..... (va continua)
AC

No comments:

Post a Comment