Tuesday, 13 December 2011

Ninge pe umărul meu drept


Alb se făcuse pe umărul meu drept
Sărutul tău strâmb, grăbit să topească fulgii,
Căţărându-se încet cu dor de alint
Număra frunze de vâsc.
Cerul se învelea peste noi, tremurând,
Cu vârful degetelor culegeai globuri
Nealungite în lacrimi.
Trosnea a ger fereastra topită sub aburul gurilor noastre.
În câmpia scuturată de nori
Timpul trezit cu un pumn de stele îngenunchiate în tâmplă
Veghea.
Aşa de frig şi de linişte
nu mai aflase lumea demult neîncepută

Dar umbra ta e adâncă
şi zăpada proaspăt cernută
SP

2 comments:

  1. Asa de frig si de liniste ... asta o sa-mi ramina ... e grozav felul in care ai facut comparatia. Linistea inghetata ... frigul linistit ...

    ReplyDelete