Tuesday, 20 December 2011

Iarna din Bucovina

Sania tăia zăpada cu furia gerului ce-i biciuia nemilos. Caii fornăiau scoţând aburi ce acopereau drumul ascunzându-l privirii. Luminile felinarelor se desprindeau şi pluteau globuri peste valea înfofolită în alb. Liniştea înţepenită în valea pitită în omăt începea să se dezmorţească. Copacii încărcaţi îşi scuturau somnoroşi plăpumioarele albe, o căprioară trezită din somn scoase boticul negru din pădure şi adulmecă delicat apariţia neaşteptată, o pasăre rotofeie învelită în pene albe se cuibări şi mai adânc în ramuri, nişte rotocoale de blăniţă îşi iţiră speriaţi urechile lungi din vizuini iar sus pe coama muntelui un lup singuratic îşi sticlea privirea flămând. În sania mânată nebuneşte de Jack, Sellma, ce părea un ghem de lână ascunsă în fular şi căciuliţă, cu ochii în care îngheţase o bucată de lună încerca să-şi domolească bătăile inimii ce se oprea la fiecare curbă pe care Jack o lua în unghiuri ascuţite aplecând sania atât de tare încât putea să-şi vadă ochii de un albastru speriat în oglinda pârâului îngheţat-sticlos ce şerpuia alături de ei. Se hotărâseră brusc să vină în Bucovina după ce nu reuşiră să descifreze textul în chirilică din cartea lui Caton iar ea era convinsă că îi va ajuta călugărul Serafim. Nu stătură pe gânduri. Ei îi era dor de rădăcinile ei bucovinene, de locurile dragi sufletului ei, Jack se simţea atras şi el de bucăţica de bucovinean moştenită de la bunica lui.
După ce străbătu un drum străjuit de brazi, ce-şi lăsau în urmă mantia din pulbere fină, sania se opri brusc. Jack sări voios îşi scutură căciulă de genunchi o luă pe Sellma de mijloc şi o coborî jos din sanie.
- Eşti bine Sel? o întrebă văzând-o stând neaşteptat de cuminte
- Îhî, îngăimă ea încercând să-şi adune glasul ca să-i trăgă o muştruluială pentru felul kamikazian în care mânase caii dar renunţă recunoscându-şi bucuroasă că aventura asta pe o şină o încântase la fel de mult
Porniră spre cabana ce le fusese pregătită o cabană din lemn din trunchiuri de copaci frumos îmbinaţi la capete ca nişte degete îngemănate, cu un ceardac cu stâlpi de lemn sculptaţi, cu două ferestre mari, un horn ce pufăia a căldură şi o uşă mare pe sub care se strecura un preş primitor de lumină. Înăuntru mirosea a cetină de brad, camera era largă cu duşumele acoperite cu covoare de lână, cu o canapea şi fotolii primitoare, cu pereţii ornaţi cu ştergare şi străchini bucovinene pictate iar pe şemineul în care trosneau lemnele o pendulă moţăia somnoroasă.
© Drum în doi, capitolul 61

No comments:

Post a Comment