Monday, 12 December 2011

Africa

Iubea Africa! Se spune că dincolo de Africa nu mai e nimic. Lumina ireală în care te cufunzi, în care te scalzi ca într-o apă cu valuri aurii, lumina subţire ca o mătase fină în care se topeşte soarele blând ca o acuarelă diluată diafan ce pluteşte in juru-ţi şi toate nuanţele de nisip, toate tonurile de pământ ars, dogoritor se găsesc aici. Ar fi desenat direct pe nisip aşa de mult îi plăcea marea de dune ca o pânză nesfârşită.
(...)
Soarele se ridica încet iscodindu-le fierbinte fruntea şi ascunzându-le siluetele în lumina din linia orizontului. În depărtare un leopard obosit odihnindu-se într-un copac ciufulit şi câteva girafe Masai ce-şi dezmorţeau gâturile lungi mângâind cu botul nişte vârfuri de copaci în căutarea unui salate din frunze proaspete în vreme ce o familie de elefanţi îşi ducea puii spre un ochi de apă pentru baia de dimineaţă trâmbiţând după un nume doar de ei ştiut un elefănţel mic ce mereu se îndepărta curios. Un leu căsca pregătindu-se de culcare şi nişte gazele îndrăzneţe adulmecau delicat aerul de dimineaţă lângă o turmă de bivoli prăfuiţi ce îşi amestecau negrul cu dungile frumos aranjate ale câtorva zebre supravegheate de un şacal flămând. Africa se trezea sub privirea lor şi copacii ca nişte ciuperci verzi, răsturnate, îi îmbiau cu umbră răcoroasă dar nu aveau timp de popas decât cu ochii luând cu ei în suflet dogoritoarea frumuseţe a acestui pământ ars de soarele ce doar aici se risipea din plin. Călătoria lor era o călătorie în mai multe lumi iar lumea Africii se dezvăluia, încet, tainic. Africa îi aşteptase! Şi acum îi întâmpina cu braţele deschise, pline de lumină.
© Drum în doi

No comments:

Post a Comment