Thursday, 22 December 2011

Crăciun fericit! La mulţi ani!

video
Simţiţi sărbătoarea în suflet şi aer, auziţi scâncetul Celui ce se năştea sa mântuiască lumea, simţiţi mirosul rumen al cozonacilor spoiţi cu dragostea de mamă? Da, ştiu că simţim împreună şi ţinem uşa deschisă înaltei taine a Crăciunului. Să ne bucurăm şi să colindăm iarăşi, copii cu obrajii smăltuiţi, ca merele coapte despachetând daruri de suflet, împărţind gânduri bune şi îmbrăţişări de regăsiri. Lerui-i albastru, lerule e noapte înaltă şi sfântă. Craciun fericit vouă ce aţi mângâiat Jurnalul nostru cu citire.  Şi cum Anul Nou se apropie pe săniuţă de vise, unul bun şi cu împliniri sa fie prieteni! La mulţi ani!

Wednesday, 21 December 2011

Miercurea fără cuvinte (8)

Vând fulgi
de bulgăreală
de derdeluș
de topit în palme
de prins în păr
de prins în brațe
de făcut oameni de zăpadă
de încolțit în cele șase colțuri
de privit
de pus în buzunar
de așezat pe vârful nasului,
sau pe mustăți de motani,
de cuibărit în cărări
de scuturat din brazi
de potopit pământul
de albit timpul
de ascultat
de regăsit copilăria
de îndrăgostit mână în mână
de amintit iarna bunicilor
de așteptat colinde
de povestit despre aripi
de gustat în doi
de numărat săruturi
de împărțit cu prieteni
de găsit cele de altă dată ninsori
de împodobit sărbători

Vând fulgi, oameni buni
Cumpărați?
*preț: 1 zâmbet pe fulg/nu se fac reduceri

Leapşa primită de la Carmen

Tuesday, 20 December 2011

Iarna din Bucovina

Sania tăia zăpada cu furia gerului ce-i biciuia nemilos. Caii fornăiau scoţând aburi ce acopereau drumul ascunzându-l privirii. Luminile felinarelor se desprindeau şi pluteau globuri peste valea înfofolită în alb. Liniştea înţepenită în valea pitită în omăt începea să se dezmorţească. Copacii încărcaţi îşi scuturau somnoroşi plăpumioarele albe, o căprioară trezită din somn scoase boticul negru din pădure şi adulmecă delicat apariţia neaşteptată, o pasăre rotofeie învelită în pene albe se cuibări şi mai adânc în ramuri, nişte rotocoale de blăniţă îşi iţiră speriaţi urechile lungi din vizuini iar sus pe coama muntelui un lup singuratic îşi sticlea privirea flămând. În sania mânată nebuneşte de Jack, Sellma, ce părea un ghem de lână ascunsă în fular şi căciuliţă, cu ochii în care îngheţase o bucată de lună încerca să-şi domolească bătăile inimii ce se oprea la fiecare curbă pe care Jack o lua în unghiuri ascuţite aplecând sania atât de tare încât putea să-şi vadă ochii de un albastru speriat în oglinda pârâului îngheţat-sticlos ce şerpuia alături de ei. Se hotărâseră brusc să vină în Bucovina după ce nu reuşiră să descifreze textul în chirilică din cartea lui Caton iar ea era convinsă că îi va ajuta călugărul Serafim. Nu stătură pe gânduri. Ei îi era dor de rădăcinile ei bucovinene, de locurile dragi sufletului ei, Jack se simţea atras şi el de bucăţica de bucovinean moştenită de la bunica lui.
După ce străbătu un drum străjuit de brazi, ce-şi lăsau în urmă mantia din pulbere fină, sania se opri brusc. Jack sări voios îşi scutură căciulă de genunchi o luă pe Sellma de mijloc şi o coborî jos din sanie.
- Eşti bine Sel? o întrebă văzând-o stând neaşteptat de cuminte
- Îhî, îngăimă ea încercând să-şi adune glasul ca să-i trăgă o muştruluială pentru felul kamikazian în care mânase caii dar renunţă recunoscându-şi bucuroasă că aventura asta pe o şină o încântase la fel de mult
Porniră spre cabana ce le fusese pregătită o cabană din lemn din trunchiuri de copaci frumos îmbinaţi la capete ca nişte degete îngemănate, cu un ceardac cu stâlpi de lemn sculptaţi, cu două ferestre mari, un horn ce pufăia a căldură şi o uşă mare pe sub care se strecura un preş primitor de lumină. Înăuntru mirosea a cetină de brad, camera era largă cu duşumele acoperite cu covoare de lână, cu o canapea şi fotolii primitoare, cu pereţii ornaţi cu ştergare şi străchini bucovinene pictate iar pe şemineul în care trosneau lemnele o pendulă moţăia somnoroasă.
© Drum în doi, capitolul 61

Monday, 19 December 2011

Se apropie o noapte sfântă

Se apropie o noapte sfântă
In grajd viţeii adună paie
Cu boturi umede descantă
Un copilaş fără de straie.
Trei magi porniră într-o stea
Nechează caii vestea mare
În Betleem se preanăştea
Un pui de om şi o iertare
Cu aburii din respirare
Celui născut ii dau căldură
Şi lapte cald din subsioare
Lumina blândă şi prescură
Se strâng în jurul Lui oiţe
Şi stelele se cad în leagăn
Şi strugurii aşteaptă în viţe
Şi Maica lui cu ochii cearcăn
Işi pune mâinile în rugă
Lui Dumnezeu să ocrotească
Puiuţul mic, ce o s-ajungă
Pururea să ne iubească

A.C.

Tuesday, 13 December 2011

Ninge pe umărul meu drept


Alb se făcuse pe umărul meu drept
Sărutul tău strâmb, grăbit să topească fulgii,
Căţărându-se încet cu dor de alint
Număra frunze de vâsc.
Cerul se învelea peste noi, tremurând,
Cu vârful degetelor culegeai globuri
Nealungite în lacrimi.
Trosnea a ger fereastra topită sub aburul gurilor noastre.
În câmpia scuturată de nori
Timpul trezit cu un pumn de stele îngenunchiate în tâmplă
Veghea.
Aşa de frig şi de linişte
nu mai aflase lumea demult neîncepută

Dar umbra ta e adâncă
şi zăpada proaspăt cernută
SP

Monday, 12 December 2011

Africa

Iubea Africa! Se spune că dincolo de Africa nu mai e nimic. Lumina ireală în care te cufunzi, în care te scalzi ca într-o apă cu valuri aurii, lumina subţire ca o mătase fină în care se topeşte soarele blând ca o acuarelă diluată diafan ce pluteşte in juru-ţi şi toate nuanţele de nisip, toate tonurile de pământ ars, dogoritor se găsesc aici. Ar fi desenat direct pe nisip aşa de mult îi plăcea marea de dune ca o pânză nesfârşită.
(...)
Soarele se ridica încet iscodindu-le fierbinte fruntea şi ascunzându-le siluetele în lumina din linia orizontului. În depărtare un leopard obosit odihnindu-se într-un copac ciufulit şi câteva girafe Masai ce-şi dezmorţeau gâturile lungi mângâind cu botul nişte vârfuri de copaci în căutarea unui salate din frunze proaspete în vreme ce o familie de elefanţi îşi ducea puii spre un ochi de apă pentru baia de dimineaţă trâmbiţând după un nume doar de ei ştiut un elefănţel mic ce mereu se îndepărta curios. Un leu căsca pregătindu-se de culcare şi nişte gazele îndrăzneţe adulmecau delicat aerul de dimineaţă lângă o turmă de bivoli prăfuiţi ce îşi amestecau negrul cu dungile frumos aranjate ale câtorva zebre supravegheate de un şacal flămând. Africa se trezea sub privirea lor şi copacii ca nişte ciuperci verzi, răsturnate, îi îmbiau cu umbră răcoroasă dar nu aveau timp de popas decât cu ochii luând cu ei în suflet dogoritoarea frumuseţe a acestui pământ ars de soarele ce doar aici se risipea din plin. Călătoria lor era o călătorie în mai multe lumi iar lumea Africii se dezvăluia, încet, tainic. Africa îi aşteptase! Şi acum îi întâmpina cu braţele deschise, pline de lumină.
© Drum în doi