Monday, 31 October 2011

Poveste de răscolit fantome

Cu stiinta ca tu nu vei uita niciodata toate cele faptuite de noi si incredintate tie in taina, zilele noastre impreuna pe cararile miscatoare si regasirea noastra perpetua pe steaua ce am descoperit-o impreuna si e numai a noastra (cea pe care am prins-o cand cadea din cer si am pus-o la loc, acolo sus, pe firmament, sa ne lumineze) draga Jurnalule pun intre filele tale, ce sunt clipele vietii noastre, si amintirea unei zile de sfarsit de octombrie, asa cum a fost surprinsa in dialogul dintre mine si Sellma, parintii tai. Poate ca intr-o zi, mult mai tarziu, Jurnalule vei fi deschis cu bucuria celui ce se pregateste sa citeasca, de maini ce au cautat comoara a doua vieti asa cum sunt ele, intrepatrunse, si vei oferi ochilor curiosi si asteptand, caldura cu care am suflat pe paginile tale aurul viselor noastre tesute din firul fermecat al povestii. Si intr-o zi fu 31 octombrie. Dar spune tu mai departe....:
" Draga Jack, ce suntem noi?"
" Suntem oameni, Sellma, suntem oameni"
" Dar ce fel de oameni suntem noi? In ce fel?"
" In toate felurile in care intelegem sa fim oameni."
" Si in ce fel suntem noi astazi?"
" Astazi suntem copii, iarasi copii, mereu si copii, vrei Sel?"
" Stii bine ca vreau tot ce ne bucura si ne uneste. Azi, ca si ieri, ca si maine, ne uneste si joaca curata. Joaca cu inocenta in priviri si cu pantaloni scurti."
"Ok, si ce zi e astazi? E zi de dovleci. Nu de placinte cu dovleac, oh nu, impartim aceeasi dorinta de a lua tava plina cu ele adusa de vecina rumena in obraji si pe sest sa o golim la cosul de gunoi, ssst!, sa nu ne auda nici macar Codita, asta e taina adanca. Dar de dovlecii aceia scobiti, crestati si facuti sa para sinistri cu lumanarea ce le lumina zambetul stirb din povestile copilariei tale de care mi-ai spus aseara."
"Bine, si ce propui, ai uitat cum anul trecut mi-ai facut  tort din dovleac, sau cum ne chinuiam sa rostogolim ditamai bostanul, si cum tu ai fost hot ca de obicei si l-ai scobit pe ascuns mai mult decat trebuie ca ajunsese numai o biata coaja toate celelalte peripetii dupa cum au fost consemnate pentru istorie in capitolul D-ale pitaceelor i romanul picaresc ce poarta numele vizitele noastre dragi? Roman in curs de pregatire la editura Weekend Literar."
"Ok, ok, dar hai doar unul relativ mic sa cumparam, de dragul lui Codita, tare  as fi curios sa stiu cum reactioneaza la o asemenea aparitie neasteptata."
"Rautaciosule, si daca se sperie nu te-ai gandit ca se apuca sa faca taitei din chiar pantalonii dumitale in timp ce incearca din rasputeri sa ti se catere in brate pentru a-l proteja, nu uita ca aveti o afinitate speciala, insuti tu ai declarat ca este alteregoul tau sau o reincarnare a ta?"
"Pai, asta cand e vorba sa fie giugiulit de tine si sa se odihneasca in bratele tale, un fel de wishful thinking, altfel eu sunt propriul meu motan, ce am avut diverse ocupatii de-a lungul timpului, ultima fiind chiar de reporter. Bun, sa lasam dovlecii in dovlecaria lor. Propun altceva, uite, sa ne deghizam in fantome. Cearsafuri albe ai, ca ale mele sunt albastre si fistichii?"
"Hmm, n-am sa stric bunatate de cearsafuri facandu-le gaurele pentru ochi, doar pentru ca vrei sa joci rol de Fantomas. Trebuie sa te anunt ca asa ceva nu se admite. Apoi, noi nu credem in povesti supranaturale, fantomele nu poarta cearsafuri, cum poate fi asa ceva posibil? Nu, fantomele sunt imateriale, doar ca le poti vedea cand sunt suparate tare si atunci lumineaza de furie, asa sa stii. Mai sunt si unele cam zgomotoase cand le apuca pandaliile si bat in pereti, asa cum faci tu cand vecinii pun prea tare muzica noaptea tarziu, si se numesc poltergeisti, fantomele nu vecinii. Eu cred ca sunt si putin cam chiare, ca mereu se impiedica de lucruri din incaperile prin care bantuie si rastoarna obiecte si sunt extrem de dezordonate, cum poti fi dumneata cant te intorci de la pub sambata seara si tin sa-ti reamintesc domnule ca florile nu se pun in ibricul de cafea. Pui un tablou drept pe perete si ele mereu il stramba. Iti spun eu, nu au simt estetic. In sfarsit, un alt argument impotriva ideii de a ne face naluci, e ca am citit eu o poveste adevarata, s-a intamplat de mult, cand un tanar foarte curajos, inconstient de curajos, cu bravura petulanta a tineretii a acceptat o provocare de a petrece o noapte in biblioteca unui vechi castel bantuit de fantome, incuiat inauntru, fara putinta de a iesi din biblioteca pana dimineata. Nu credea tanarul nostru indraznet in nimic supranatural, in nicio fantasmagorie si radea in nas celor care sustineau contrariul. Si poate ca ar fi fost iertat de fantome in noaptea aceea de pomina, poate indurandu-se de tineretea sa, daca nu ar fi incercat sa fie prea istet. Astfel, in acea noaptea, in care se intamplase sa se dezlantuie o furtuna apriga si care era, ai ghicit, noaptea de 31 octombrie, pe vremea aceea nu se stia de Halloween, plus ca aventura are loc intr-un castel scotian, nu se multumi sa petreaca noaptea linistit cu ajutorul unei sticle de whisky sau citind Macbeth avea doar o singura lumanare la dispozitie totusi, dar pentru a ironiza si mai mult  pe cei ce credeau in astfel de inchipuiri, si se jurasera ca vazusera fantomele trecand prin pereti investmantate in alb, ei bine, tanarul nostru hotari sa-si puna un cearsaf ca o pelerina peste haine hainelor, era rece in biblioteca vechiului castel in ciuda focului ce fusese pregatit in semineu ce se stingea a somn, vantul inghetat spulberat de furtuna patrundea prin geamurile gotice zavorate cu gratii. "Daca sunt totusi fantome, ha, ha, ha, sa vedem ce or sa suna cand vor vedea una necunoscuta, pe mine, hu, hu, hu..." Cei care organizasera "provocarea" incercasera sa-l faca sa se razgandeasca, nu era bine sa glumesti cu astfel de lucruri, dar tanarul cu niciun pret nu renunta la ideea sa hazlie de a face pe fantoma,  jucand un renghi eventualelor naluci, in care nu credea deloc de altfel... Ei bine, trecu noaptea si furtuna iar zorii adusera o ceata groasa, pe care o puteai descrie fantomatica, era de parca mii de fantome pluteau deasupra pamantului inghetat. Organizatorii ciocanira la usa bibliotecii dar nu primira niciun raspuns. Nu se alarmara, era doar foarte devreme, probabil ca aventurierul adormise cu capul pe masa. Asa ca deschisera usa si patrunsera incet in camera in care lumina palida a zorilor se strecura prin geamuri aruncand umbre cenusii pe podeaua de lemn ce scartaia sinistru sub pasii lor. Tot ce zarira era insa cearsaful abandonat pe jos si in jurul lui imprastiata toata imbracamintea ce-o purtase bravul tanar. Dar de acesta nicio urma. Disparuse! Lumanarea arsese pana la capat si pe masa se afla un volum de Edgar Alan Poe din care probabil citise tot in deradere fata de fantome, grozavindu-se cu lipsa lui de frica, caci oricarui om normal citirea maestrului nu putea sa nu aduca fiori reci pe sira spinarii. Jack, trebuie sa-ti mai spun ca biblioteca nu avea niciun fel de culoar secret sau camera ascunsa sau niciun fel de loc tainic prin care ar fi putut disparea. Politia a cercetat totul cu amanuntime. Nimic din toate acestea... Totul a fost trecut la capitolul fenomene inexplicabile si apoi uitat. Totusi la vremea aceea, un celebru specialist in fantome si alte spectre a formulat teoria ca trupul aventurierului fusese absorbit de cearsaf si trecut in cealalta lume, cea a fantomelor. Cearsaful in sine a fost apoi ars in caminul bibliotecii, dar cei care au facut-o au putut jura ca au vazut din mijlocul flacarilor ridicandu-se un glob albastru de lumina difuza ce a plutit putin prin incapere iar apoi a disparut  prin geamul deschis acum. Scrumul lasat de cearsaf a fost luat si presarat undeva in curtea castelului, unde peste catva timp avea sa creasca un stejar ce cand deveni matur adapostea un corb ce croncanea cu un glas sfasietor. Si corbului i-a fost dat numele tanarului, Edgar.
A.C.
http://www.bluemountain.com/ecards/halloween/ecards-for-everyone/card-3283523

No comments:

Post a Comment