Tuesday, 25 October 2011

De la prima culoare albastră spre dreapta

Ne-am răsărit dimineţile peste zidul de scoici din clepsidra cu nisip de vară lângă care foşnesc în şoaptă două frunze ce s-au regăsit pe lemnul cald al biroului. E o toamnă fragilă afară în balans pe un cer gri cu miros de brumă. În casă ne e aproape timpul ticăind molcom în pendula ce se leagănă peste două felii de lămâie rotindu-se ameţitor în cana cu ceai într-un vals auriu agăţând privirea unui motan leneş ce toarce o poveste cu nopţi în care stelele clipesc ştrengăreşte pe sub pleoape grele de somn. Pe trotuar, ascuns în gulerul unei pelerine de ploaie, cineva caută grăbit, în asfaltul rece, urmele unor paşi dragi dar nu mai sunt ploi de bătut în fereşti, nici vânt de risipit ceaţa. E linişte a toamnă de gustat îndelung cu must înţepător şi gutui împărţite pe din două şi iar am uitat lumea afară de binele ce-l ferecăm înlăuntrul nostru ascultându-ne. Ieri aveam pe buze un cuvânt ce semăna cu sărutul tău. L-am tăcut sub buzele tale ce mă deşteptau înmulţind ziua cu noi şi cu îngerii ce-i trezim în suflet când îmi citeşti rânduri din tine până învăţ să ghicesc o iubire căpruie ascunsă îndărătul ochilor tăi ce ştiu pe de rost marea din ochii mei cu care te regăsesc în începuturi de zi şi adâncuri de noapte. Ne cuibărim inimile în îmbrăţişări ştiute şi ne dezmorţim aripile împreună cu un unghi de cocori întârziaţi ce ne ating umerii. Sub gânduri ne curg fluturi, peste noi frunze cu miros de tutun şi nori de necăjit vârfuri de copaci ruginii. Hai să ne legăm ghetele cu şireturi de soare! şi-am să-ţi iau gândul, mâna, necărările şi ne vom duce departe până vom rămâne zborului, dorului, înaltului, plimbându-ne la pas cu toamna noastră de ieri, de azi, de fiecare mâine. Te aştept cu ochii pe cerul ce ne-a descâlcit drumul. Ne vedem pe curcubeu. De la prima culoare albastră spre dreapta. De la primul „Te iubesc!” până la tăcerea ce-l înmiieşte ecou. S.P.

3 comments:

  1. Aaaah, am citit dintr-o rasuflare. Ai darul cuvintelor si al culorilor ... ametitoare alaturare ...

    ReplyDelete
  2. "Hai să ne legăm ghetele cu şireturi de soare! şi-am să-ţi iau gândul, mâna, necărările şi ne vom duce departe până vom rămâne zborului, dorului, înaltului" ... - trăiești în duhul naturii în așa măsură că te confunzi cu ea și pare că ai să te prefaci într-o adiere de vânt sau ochii îți vor fi peisajele vaste pe care le mângâi cu sufletul în dăruire.

    ReplyDelete
  3. Am citit iar azi, in prima zi de an 2012 si deodata am observat cat de mult se potriveste lectura acestor randuri, din care se revarsa un suflet minunat, cu muzica lina ce ma inconjura pe fundal, aici la mine in camera, acum ... Concertul pentru oboi, Alessandro Marcello. "Totuși este trist în lume!"

    ReplyDelete