Thursday, 1 September 2011

Toamnă pentru totdeauna

Imagine: Georgia O'Keeffe, Frunza
Maşina coti la dreapta pe un drum pietruit peste care se aplecau curioase zeci de crengi cu frunze vorbăreţe, arămii. Un amurg de culoarea scorţişoarei se încălzea la un rest de rază şi cinci mere roşii aşteptau sărutul de brumă să le înmoaie dulceag. În capătul drumului, după o tufă de măceş rubiniu, o cabană mică de lemn, adormită. Recunoscu toamna de cum coborî din maşină după paşii adânciţi în frunze moarte ce ucideau orice urmă de zgomot ce ar putea tulbura liniştea lumii din capătul crângului. Scările de lemn scârţâiau ca un soare în amurg, obosite. Cheia – la locul ei după ghiveciul de flori locuit de o familie de vrăbii. Uşa grea de stejar se dădu în lături invitând lumina să se topească în toate ungherele. Era frig. Un frig frumos de toamnă ce aştepta să se risipească în şemineul din pietre mari de râu lângă care el pregătise un braţ de vreascuri uscate.
© Drum în doi, capitolul 104

No comments:

Post a Comment