Friday, 9 September 2011

Marea cea nerostită


Cea mai frumoasă mare e cea nerostită,
Ce se prelinge acum la picioarele noastre
împământenite
spălând lutul din care ne-a rotit olarul
sfărâmiţându-ne fără de gând în praf însetat
din care din nou se va olări trupul nostru.

Al tău, amforă plină de vin neînceput,
al meu, însetat de părul tău valuri
ce se izbesc de gura mea în sărut.

Şi dacă urechile tale sunt scoici
în care şoptesc dorul meu
şi dacă trupul tău e năpădit de alge
din care te descâlcesc
şi dacă sarea şi nisipul te acoperă
e ca să fac din sare coloane şi din nisip castelul
unde vei veni adusă de valuri.
A.C.

No comments:

Post a Comment