Tuesday, 20 September 2011

Luna nopţilor fără lună (3)






Am început să recunosc luna după felul în care ştii să mi-o dăruieşti. Acum e neîncepută.
Am învăţat să privesc luna după ochii tăi şi să caut reflectarea irişilor tăi pe văile ei de argint în nopţile când ridic braţele să o smulg de pe cer şi să ţi-o aşez pe pernă lângă părul tău cascadă de întuneric, să lumineze sfânt, să fie martora sărutului cu colţuri de argint pe buzele mărgean. Apoi ţi-o aşez diademă în cununa părului revărsat ca noaptea.
Acum e începută!

No comments:

Post a Comment