Thursday, 9 June 2011

Îi căută mâna şi o găsi aripă

Blowing Wing, Antonio Barriga
Avea strania senzaţie că deschisese o uşă în inima pădurii. A dat copacii deoparte şi a întrezărit un colţ de pajişte înflorită. Norii aveau forme ciudate ce păreau a fi hărţi şi păsări îngălbenite purtau pe aripi rânduri de litere scrise de mână. Jos, lângă uşa întredeschisă era cineva adormit. După costumaţia înflorată şi coiful oranj, ascuţit, părea a fi un clown. Ţinea strâns în mână o floare roşie ce seamăna cu un mac. Din gândul lui începură să picure stropi de ploaie şi florile priveau mirate spre norul pufos ce dormea pe o creangă aplecată într-un lac albastru de cerneală. Pe ochii închişi ai norului se plimba negru un corb ascultând bătăile de inimă ale unui zid de cărămidă roşie ce sprijinea o scară agăţată de cer. Prin bucata de zid lipsă se zărea un cer de noapte adâncă întemniţat în ochii unei fete ce veghea somnul unui crai nou şi al unui pumn de stele iar din lumânarea abia stinsă aşezată pe o masă rotundă se ridica un fum diafan ca respiraţia din zori a unui îndrăgostit. Din buzunarul clownului se deschise un sertar şi din sertar zvâcni afară un gând răutăcios ce rânjea ca o aripă neagră plină de gratii. Strigătul ei mut răsună în gândul lui ca rostogolirea unui pârâu de munte cu apa rece, de cleştar, ce îl trezi brusc. Îi căută mâna şi o găsi aripă. Se odihneau în zbor. Peste un deal topit de somn se risipiseră cinci cifre de ceas şi cuburi de hârtie transparentă ascundeau, închizându-şi capacele, jumătăţi de luni argintii ce lipseau de pe un cer îndepărtat. Din nisipul ce străjuia o mare de sticlă ieşeau afară scoici albe, cu cochilii răsucite, ce stăteau de vorbă în şoapta mării. Picăturile de ploaie începură să-i certe vertical. Îi luă mâna aripă şi căută din gând un loc de popas. Se încâlci în plutirea câtorva pescăruşi ce ţeseau din fire subţiri o câmpie albastră dincolo de care zări o cărare ce tăia nisipul drept. O strânse lângă el. Zburau. Clownul îi urmărea. Umbra lor îngemănată le-o luă înainte. Clownul se rătăci pe câmpia albastră acum toată fire de păianjen. Găsi un far cu un glob de lumină oranj. Intrară. Ea moţăia. Se aşezară jos lângă şemineul cu flacără de apă. O înveli cu aripa. Adormiră. Fereastra se legăna distorsionată de lumină, o stea de mare agăţată de tavan zâmbea. Pe perete lângă ceas fotografia unei păduri şi mascota unui clown. Vântul răsfira cartea începută în prag de seară şi flutura rochia ei cu flori de maci pusă la uscat. Un pescăruş fâlfâia în depărtare. Se odihneau în zbor...Visau...

No comments:

Post a Comment