Saturday, 4 June 2011

Dar de dăruit

Metamorfose - Sandalo Barbosa
Da, ştiu, sunt ciudată. Nu-mi plac petrecerile de ziua mea şi nici cadourile convenţionale. Uf! Astăzi, însă, evadăm împreună. Zâmbesc privind cerul ce-şi spălase seninul cu câţiva nori pufoşi şi salut din vârful gândului soarele ce-mi bate ştrengăreşte în fereastră cu nişte raze nerăbdătoare. M-am trezit mai devreme decât de obicei. Îmi scutur pletele ce se revoltaseră rebel sub peria încăpăţânată, îmbrac rochiţa mea albă de vară cu floricele albastre şi cu tălpile goale pornesc spre maşină. Zâmbeşte văzând că sunt desculţă.. Ştie că sunt ciudată. Mergem în parc unde iarba ce-mi mângâie curioasă tălpile îmi aminteşte de câmpia copilăriei cu flori mii şi maci îmbujoraţi. Îmi agaţă în părul rebel o margaretă sălbatică. Ziua asta de vară ne iubeşte. Ni s-a cuibărit în suflet şi ne plimbăm prin ea ţinându-ne de mâini. Undeva într-un colţ de alee o vioară se împrieteneşte cu un vals ciudat. E valsul nostru. "A Rainy Night in Soho".  Mă prinde de mijloc cântându-mi "I took a shelter from a shower and I stepped into your arms... " Mă adăpostesc în braţele lui. Dansăm priviţi de zeci de ochi miraţi. Un domn şi o doamnă, odihnindu-se pe o bancă veche, ne învăluie cu priviri calde ridicate din amintirile ce le poartă cu ei. Întindem pătura, ne aşezăm pe iarbă şi privim cerul dintre razele ce se strecoară printre frunzele ce se înverzesc îngâmfate. Bem vin şi mâncăm un pumn de căpşuni ce se topesc aromat. O savarină cu un moţ de frişcă ţine loc de tort. Aprinde lumânărica răsucită bleo cu bricheta. Ne punem o dorinţă şi suflăm împreună împărţind tortul nostru cu o pereche de rândunele ce ne cântau de pe marginea unui havuz ce bolboroseşte vesel botezându-ne cu stropi răcoritori. Îmi citeşte din Musil. Dezbatem aprins, ne contrazicem, cădem de acord. Fruntea lui cade în palma mea. Îmi plimb degetele prin părul lui. Îmi creionează sărut peste liniile din căuşul palmei mele. Scot o foaie de hârtie aşez margareta în palma lui şi încep să desenez. Are mâini frumoase, ferme. Mi le aşează pe ochi. "Închide ochii", îmi spune. Îi închid. Ascult încercând să ghicesc ce o fi click-ul acela ciudat. Cred că e laptopul lui. "Deschide-i!". E albastru. Doi pescăruşi zboară îngemănaţi. Un stilou mâzgălit de cerneală pe vârful nerăbdător, aşteaptă. Un ceas măsoară un timp senin. O scoică sidefată povesteşte despre o mare de turcoaz pe care pluteşte o corabie cu pânze. O floare albastră de câmp înfloreşte sprinţar, o paletă de culori freamătă câutându-şi pânza ce-şi aşteaptă cerul şi o coală albă proptită ţanţoş în mijloc mă invită să scriu. Degetele îmi freamătă nerăbdătoare. "La mulţi ani! Hai, scrie!", mă îndeamnă. Îl sărut şi îl îmbrăţişez repezit. E perfect! O lumină se plimba prin ochii mei ce sorbeau totul. V-am spus că sunt ciudată. Şi darul ce l-am primit e la fel. Am primit în dar un blog. Scriu...You’re the measure of my dreams...
A Rainy Night in Soho - The Pogues by The Blue Seagulls

1 comment:

  1. Frumos dar. :)Voi reveni cu drag.
    Maria

    ReplyDelete