Thursday, 16 June 2011

Culori de mare (1)

Cat de agitata era marea! Valuri uriase se izbeau de tarm si se prelingeau pe plaja cu nisip aproape fosforescent, de o albeata orbitoare, acoperind-o in intregime cu apa inspumata, apa ce se aseza  ca un lac fierbator si bolborisitor, neimblanzita apa ce tormenta nisipul ce se svarcolea sub framantarea neostoita si lichida. Abia de se retragea apa ducand cu ea spre mare coloane de nisip neputincios, tarat cu indaratnicie spre tarmul miscator, si alte valuri se spargeau cu zgomot de tunet, reincepandu-si cucerirea tarmului ranit de pietrele smulse din adancul pamantului si rostogolite haotic pe intinsul plajei ce gemea sub huruitul lor infernal. Era  o lupta neimpacata a marii atotcuceritoare, nemiloase cu insula ce nu vroia sa dispara sub invazia oastei de valuri sticloase, ca un perete de cetate acvatica strangand si sugrumand pamantul nemiscat, ce rezista temeinic atacului cu sepii, pesti ciudati, alge ca serpi constrictori, scoici ce tradasera si se aliasera marii, delfini albastri cu pantece albe, trombe de apa ridicate in aer si lasand dupa trecerea lor coloane de sare ce formau un templu fragil ce se prabusea apoi in mormane-dune. Numai pescarusii si albatrosi zburau deasupra macelului in care nu curgea sange ci apa tulburata si isi strigau impotrivirea si disperarea fata de acest razboi nedrept si disproportionat dintre titanul cu brate de otel topit in ape si insula fara de osteni. Doar palmierii se mai impotriveau conchistei neptunice si erau dezradacinati drept pedeapsa si aruncati in larg departe de parca ar fi fost nu copaci ci vreascuri. Zgomotul infurtunatului asalt era asurzitor, de parca o orchestra dezacordata ar fi cantat din trambite ca cele ce vor vesti apocalipsul, din viori uriase ca barcile pescarilor, carora un arcus nevazut, manuit de o mana cat insula de mare, le rupea corzile ce se imprastiau apoi in cer si se incalceau in zbor in plase muzicale ca navoadele, din piane ale caror clape albe erau fildesi de mamuti iar cele negre abanosi pe care degete gargantuene le striveau pana cand tot pianul se sfarama si era la randul lui inghitit de ape. Te asteptai ca in orice clipa intreaga insula sa fie inghitita de acest monstru dezlantuit, ca o balena de pe marile planetei Jupiter numai sa o vezi cum reapare din pantecul ca si o pestera precum Iona, ravasita, dezpieptanata, cu rani dare pe solul zbuciumat si cutremurat, cutremurarea fiind plansul insulei ce nu intelegea mania Marii ce ii fusese de zeci de mii de ani o calda imprejmuire...
Neptun se delecta privindu-si opera...
© Drum în doi, Interludiu

No comments:

Post a Comment